sambata dimineata, chiar daca afara nu e taman imbietor la activitati (a se citi terasa) in aer liber, cafeaua imbulbucata in ibricul personal se simte terna, stoarsa vlaga, balonata si fara chef de viata. solutia sta – a obosit sa tot alerge- in mainile posesorului ibricului: fie ii dai cu niscai bifidus essensis (bacteria inventata de danone, care se mai gaseste in zilele lor doar in gradina ursului pacalit de vulpea care poftea la strugurii cei acri) de inviorare, nu garantez insa rezultate neasteptate, fie ii planuiesti o urmasa, servita in oras.
da’ ce prostii scriu eu aici, ca nu de cafea e vorba, e de bere scuzati-mi deranjul. deci bere afara. si nu orice soi banal de afara, as vrea in parc. ca am eu un fetish fir-ar, pentru licori in parc. dar in parc de stat nu se poate, ca e ilegal sa consumi alcoolinoase in loc pudic.. ahem, public; nu da bine la mintile neprihanite ale minorilor. nici terasele nu se pun, n-au acelasi aer, cumva.
anunt asadar initierea unui nou plan de afacere: parcul privat (de gardieni publici). sunt sigura credsper ca suntem multi care isi doresc sa poata savura in tihna, in loc cu verdeata strabatuta de potecute, toate licorile interzise in oazele publice urbane(stiu ce ati facut asta vara).
asta micu’, in faza de proiect, va fi exact ca un parc comunal: cu alei, cismele, hute-hute, groapa de nisip, balansoare, baltoace-lac, lebede de plastic, capra impaiata, daca o cer clientii. intr-un colt, pitit, va fi barul – fara scaune- ascuns ca sa nu intineze imaginea idilic artificiala de parc. parcul terasa, ca raspuns absolut irelevant la Terasa Parc.
fueled by: regina spektor – that time
