galben

daca ar fi sa trebuiasca musai sa renunti la o culoare pentru totdeauna, care ar fi? problema s-a ridicat ca bula in paharul de sprit, intr-o buna seara, dupa ce l-am vazut pe bam margera vopsind toata casa albastra. de la pereti la tacamuri si continutul frigiderului. pentru ca tatal sau, phil pentru cunoscatori, facuse greseala sa ii spuna ca albastru e culoarea lui preferata.

daca ar fi sa fie deci, divort irevocabil de o culoare, al meu ar fi de galben.*

trandafirul galben (fara margelatu calare)

aseara, little miss sunshine, de care am zis ca e tare sunshiny*, a fost patat pe ici pe colo din cap pana’n picioare de galben. imbuibate (selma si cu mine) de energia emanata de film, am luat-o din romana inspre universitate, sa ne bagam intr-un spatiu cu caldurica si pahare de vorba.

in zona fantana, trece pe langa noi razant un tip – nici scund, nici gras, nici urat, nici brunet nici blond- cu un trandafir galben in mana. dupa o scurta (10-15 secunde, eram pe jumatate blonde) sedinta, am hotarat sa-l urmarim.

recapitulare: universitate, sa tot fi fost un 8 tinzand inspre 9 seara, tip la prima tinerete cu un trandafir galben in mana dreapta si doua sa zicem femei gonind dupa el. tot respectul meu pentru selma, care in alta viata trebuie sa fi fost ori detectiv ori caine de curse care fugareste iepurele. daca mai pui si instinctele mele solide, cand vine vorba de stanga sau dreapta?, ca ne-a mai si scapat individul din vedere, iese o urmarire ca-n cantecele de adormit copiii.

am cotit pe dupa colturi, am trecut pe rosu calea victoriei, am dat si un telefon public. pana prin spatele salii palatului. unde s-a intalnit cu prietena, i-a dat trandafirul, i-a plasat un brat autoritar dupa gat si au luat-o inspre noi (eram, ca tot spionul, in urma lor).

dezamagite de finalul urmaririi – daca inca nu a reiesit scopul ei, care odata neatins ar fi sursa de dezamagire, putem deduce un singur lucru, anume ca il cautam degeaba – am trecut de ei, ca sa ne putem intoarce linistite, din nou in urma lor, in zona universitate.

recapitulare: sala palatului, 9 si ceva deja, cuplu plimbandu-se agale – ea cu un trandafir galben abia primit in mana-, in urma lor la cativa pasi selma si cu mine, dezamagite si insetate, setate pe gasirea unui loc cu caldurica.

in spatele nostru, un alt cuplu, chicotind si mergand la pas tot molcom, de plimbare de seara de primavara. el tinand-o galant de mana dreapta, pentru ca in stanga tinea un…tarararaaam..un trandafir galben.

cu hainele zgaltaind pe noi de ras, am hotarat ca va fi expirat. vodca cu suc de mere. verzi.

*lamaile verzi imi plac mai mult decat cele galbene. mi-ar fi dor insa de pepene, tweety, galben cu verde. si de soare. desi imi dau pistruii.

powered by: rilo kiley – capturing moods