o femeie, fie ca arata mai bine sau mai putin, are zile. ma refer la cum se simte in pielea ei estetic vorbind- lasand de-o parte zilele de dinainte, zilele de dupa, zilele cu, zilele fara.
se dau: zilele normale- majoritatea, ca doar de’aia sunt normale- in care te simti exact asa cum te stii tu. zilele “brr, care dracu a inventat oglinda/in lift/in baie/pe hol/retrovizoare/de apa?”, revolta fata de sine fiind de regula fara motiv pentru auditoriu, da’ ce stiu ei?
si mai sunt zilele ALEA. izvorata tot din alambicul de sub coafura, cu o compozitie inexplicabila si pentru noi de multe ori- nu e vina voastra!-, senzatia ca ai lumea la superbele-ti picioare, ca rupi tot.
incepand de la cafeaua de dimineata, absolut orice poate sa devina factor decisiv in etichetarea zilei. chiar si un “unde te grabesti? nu ma iei si pe mine, papuse?” fluierat printre golurile dintre dintii unui pick-hammer-ist poate face minuni. c’asa suntem noi, sensibile la mediul exterior.
am dat astazi peste o aglomerare de femei din-alea, care militeaza pentru reinstaurarea puterii “f”-ului. a feminismului, adicatelea. si excesiv de sensibile la respectivul mediu inconjurator, de origine masculina.
furia le e indreptata impotriva porcilor de barbati hartuitori ai strazii, care asteapta cu ochii beliti si dara de saliva pe barbie sa mai apara o “barbie” pe care sa si-o imagineze la urmatoarea sesiune de distractie cu fizicul propriu. trebuie inchisi! sau trimisi la lorena bobbit in audienta.
initiatoarele provin din cateva metropole indiene, dar se asteapta provicia de pretutindeni. manifestul incepe cu exemple de fraze/situatii care chinuie psihicul fragil al femeii in confruntarea cu barbaritatea strazii. cel mai mult m-a impresionat “ I carry a safety pin.” care ori se refera la acul de siguranta purtat ca arma impotriva ochiului libidinos, ori la siguranta pe care ti-o da, stiind ca e posibil sa-ti cedeze nasturele de la blugi.
se da si cu testimoniale revoltatoare, poze cu animalele care sunt lasate sa bantuie strazile si ne ingradesc noua libertatea de a ne imbraca asa cum vrem; ca suntem fete de comitet, care face ce vrea, da? si nu vrea sa fie puse in situatia sa se schimbe pentru ca e fortate de niste mitocani (daca ar fi dupa mine, si responsabilii cu timpul probabil ar trebui verificati)
ce-i drept ca n-am avut rabdare sa le citesc pe toate, dar am constat ca femeile astea sunt pleznite cu aripa de fluture. in sectiunea “eve teasers* unwanted” isi asteapta randul la tratamentul pe esa”F”odul alimentat cu women power diesel, niste pufosi. in capul listei, acest raj kapoor dezolat, si schimbul de replici mustind de perversitate cu superba si fragila victima, machlee:>stalker no. 1: ” Excuse me, have we met before?” machlee: no Stalker no. 1: Yes we have! On commercial street! I work in a call centre. I am a science graduate.” machlee: why are you telling me all this? 
stalker no. 1: can I have coffee with you? machlee: can i photograph you? stalker no. 1: yes! sure you can!
<comentariile sunt delicioase>
obscen! intolerabil! penal! revoltator!
e intr-adevar problematic uneori sa fii picata de pe venus direct in jungla stradala. se intampla mizerii. si ducem lipsa, cele mai multe dintre noi, de puterea de aplicare pumn in ceafa agresorului. or, cand spun agresor, nu ma gandesc la un unu’ care te invita la o cafea, ca ii place de fiinta ta.
mi-a placut initiativa razboinicelor de a apela la aparatul de fotografiat ca arma, la expunerea bestiilor, pentru a fi supuse la oprobiul public. le-as sugera un mult mai eficient spray insecticid tip flit, care nu are atatea functii ca un canon eos300, da’ sigur doare mai tare. daca tot e legitima aparare, arde-ti-i una’ lu’ romeo!
si ce mi-ar mai placea sa aflu: ca de fapt in spatele acestui proiect sta tot un porc de mitocan misogin, care a vrut sa vada muieretul rasculat, cu parul zburlit pe sub brate. caz in care, grupul poarcelor care beau tequilla plata cu lamaie il saluta si-l invita la o cafea.
*eve-teasing: n. teasing or sexual harrassment of females, usually by roadside romeos
